Diagnosticul in homeopatie consta in gasirea remediului care este capabil sa produca si, in consecinta, sa trateze combinatia de simptome pe care o prezinta pacientul. De aceea homeopatii din intreaga lume vorbesc despre un caz Pulsatilla sau un caz Sulphur si nu despre un caz de artrita sau diabet, numind astfel si pacientul cu numele remediului indicat lui, care exprima cel mai bine individualitatea sa. Un mare avantaj al tratamentului homeopatic este ca atat diagnosticul, cat si tratamentul se bazeaza exclusiv pe simptomele pe care le prezinta pacientul. Homeopatul stie sa asculte ceea ce ii spune toata fiinta pacientului sau.
Un medic alopat poate prescrie un tratament numai in cazul in care poate pune un diagnostic – adica atunci cand in organismul pacientului au avut loc deja modificari morfologice si functionale evidente. Pentru homeopat boala incepe cu mult inainte. Sunt atatea si atatea cazuri, si cu totii cred ca am intalnit, mai ales noi, medicii, in care analizele de laborator si celelalte investigatii au valori normale si cu toate acestea pacientul nu se simte deloc bine. In aceste conditii medicul alopat nu poate prescrie un tratament pentru ca el nu are un diagnostic. Poate da cel mult medicamente simptomatice, dar acesta nu vor face decat sa suprime simptomele pacientului sau (ingreunand eforturile mecanismelor de aparare) si nicidecum nu ii vor rezolva problema. Medicul homeopat, bazandu-se exclusiv pe simptomele pacientului, poate prescrie un tratament in orice stadiu al bolii, chiar si In stadiile initiale, cand nu se poate pune inca un diagnostic, scutind astfel persoana de multa suferinta.
Pentru homeopat important este ceea ce simte persoana. In ochii sai, omul este bolnav pentru ca se simte rau si nu are nevoie tot timpul de confirmarea analizelor de laborator. E clar ca pacientul are dreptate, el percepe inca de la inceput dereglarile cele mai subtile, dereglari care in timp vor produce modificarile organice pe care le gasesc alopatii prin investigatii paraclinice si analize de laborator. Incepand sa trateze dezechilibrul mai devreme decat alopatia, homeopatia poate trata dereglarea cand ea este numai functionala, prevenind astfel dezvoltarea modificarilor organice. Pacientul poate plati foarte scump daca asteapta pana cand alopatul ii poate pune un diagnostic. De aceea se si spune ca homeopatia este cea mai buna profilaxie.