Traumele emoționale și homeopatia

Posted by Dr.Cîmpian - 2019 Noiembrie 6

Secole de-a rândul alopatia s-a ocupat numai de corpul fizic, facând abstracție de celelalte laturi ale ființei umane. Abia recent a adoptat noțiunea de boala psiho-somatică (de la grecescul psykhe “suflet” si soma “corp”). În schimb homeopatia, ca și alte ramuri ale medicinei tradiționale, a privit omul ca un întreg, ca un sistem complex format din mai multe planuri strict ierarhizate, aflate în dinamică:

- planul mental-spiritual,
- planul emoțional,
- planul fizic – material, care include instinctele și toate cele cinci simțuri.

Organismul, prin mecanisme intrinseci, menține o ierarhizare a acestor trei nivele. Cu cât un plan este mai important, cu atât mai profund se va situa, pentru a fi mai bine apărat. Organismul nu permite cu ușurință progresia dezordinii în planurile interioare, ridicând noi “bariere” din ce în ce mai profunde în calea dezordinii, începând din plan fizic, pe măsură ce acestea cedează din cauza unui stres de o intensitate prea mare sau prea îndelungat.

Planul mental este cel mai important dintre toate. Expresia pozitivă a acestuia este dezvoltarea conștiinței spirituale individuale, iar expresia negativă o reprezintă deteriorarea conștiinței si în consecință haosul moral și etic. Tot în planul mental, dar mai jos pe scară ierarhică față de componenta spirituală se află procesele mentale – capacitatea de analiză, de sinteză, de calcul, de a comunica, de a percepe, de a crea și exprima idei etc. Pentru ca această componentă să fie considerată echilibrată trebuie ca facultățile mentale să fie caracterizate de claritate, coerență și creativitate, motivate de dorința de a servi individului însuși pentru evoluție și în același timp și semenilor, cu aceleași obiective.

Imediat inferior pe scară ierarhică este planul emoțional, despre care putem spune pe scurt că înregistrează și generează emoțiile. Un anumit individ este sănătos din punct de vedere emoțional în masura în care nutrește sentimente pozitive. Degradarea sănătății emoționale se reflectă proporțional într-o stare de profundă nefericire. Dacă cineva doreste să afle cât de bolnav este pe acest plan trebuie să țină cont de sentimentele sale negative: ura, furia, invidia, apatia, insatisfacția etc.

În societatea actuală, această parte a ființei umane care este și cea mai vulnerabilă este neglijată de sistemul nostru cultural și educațional. În școlile de orice grad se pune accentul pe dezvoltarea planurilor fizic și mental, ignorând sistematic nivelul emoțional. Mai mult chiar, structurile societății noastre actuale par să încurajeze ideea că emoțiile nu există sau că manifestarea lor este un semn de slăbiciune. În multe familii părinții fac greșeala de a-și deprinde copiii să-și reprime emoțiile. De câte ori nu aud copiii comanda “nu plânge”?! Încă nu s-a înțeles că un om trebuie să știe să și plângă în anumite momente, ceea ce reflectă sănătatea sa emoțională și îl poate scuti de multe din problemele de sănătate ulterioare.

Planul fizic este aspectul ființei umane căruia i s-a acordat până acum cea mai mare atenție. Problema este că, așa cum am văzut deja, el nu reprezintă decât o parte a existenței noastre și că orice sistem medical care ignoră celelalte planuri ale acesteia este, cel mai adesea, sortit eșecului.

Pentru a putea vindeca trebuie să înțelegem cu ce ne confruntăm, trebuie sa înțelegem ce este boala. În homeopatie, boala, indiferent de localizare, este privită ca o tulburare a întregului organism. Aceasta înseamnă că un anumit dezechilibru poate trece dintr-un plan în altul sau de la un organ la altul. Gradul de sanatate a unui individ va fi în final determinat de starea de dezechilibru pe toate cele trei nivele.

Homeopatia nu privește simptomele prezentate de un pacient ca pe niște manifestări dăunătoare care trebuie suprimate (lucru pe care îl face alopatia), ci ca pe semne ale forței vitale ce animă corpul, aflată în luptă pentru reechilibrarea sistemului care este ființa. Dacă știm să ascultăm ce ne spune aceasta, vom acționa în același sens cu ea, spre o vindecare profundă și durabilă. Dacă tratamentul aplicat este incorect și produce o supresare a simptomelor sau dacă stresul la care este supusă persoana respectivă are o intensitate sau o durată prea mari, dezechilibrul se mută de la nivel fizic spre părțile cele mai profunde (deci cele mai importante) ale ființei.

Traumele emoționale pot surveni în orice moment al existenței, chiar din momentul conceptiei, ba mai mult chiar, experienta ne arată că de multe ori traumele emoționale ale parintilor își pun amprenta asupra viitorilor copii. După momentul producerii, traumele se împart în:
1. anterioare concepției (traume nerezolvate ale părinților)
2. în momentul concepției
3. în timpul sarcinii
4. în timpul nașterii
5. postnatale, de-a lungul întregii vieti.

Înainte de a le detalia pe rând, trebuie făcute câteva precizări. În momentul concepției celulele sexuale aduc fiecare nu numai informația necesară formării corpului fizic, ci și cea care va determina formarea structurilor mentale și emoționale. Aceasta va fi influențată de starea organismelor părinților atât dinainte cât și din timpul actului sexual prin care este conceput copilul. Asa cum se nasc copii malformații fizic, ființe cărora le lipsesc diferite părți ale corpului fizic, la fel se pot naște și copii "malformați" mental sau emoțional. Aceștia prezintă o lipsă sau o distorsionare a anumitor structuri mentale sau emoționale. Și dacă toți știm ce înseamnă malformația fizică, să ne imaginăm cum se comportă o ființă malformată psihic – o ființă ce nu poate simți iubirea, compasiunea sau oricare dintre sentimentele pozitive. Și unde poate duce de exemplu o inteligență deosebită secondată de lipsa sentimentelor și a moralei?!

  1. Traumele părinților anterioare conceptiei sunt foarte importante. Uneori copiii pot prezenta anumite manifestări negative în plan mental sau emoțional nejustificate de experiența lor de viață. Am întâlnit un copil care se temea foarte tare de explozii, fără să fi văzut vreodată una. Încercând să detectez sursa acestei frici, am aflat ca tatăl, cu mult înainte de conceperea copilului, în armată fiind, lucrase la dezamorsarea bombelor rămase din timpul războiului, fiind martorul unui accident în care au murit unii dintre colegii săi și ramânând de atunci cu o mare frică de explozii. Prin urmare, teama aparent inexplicabilă a copilului fusese de fapt moștenită de la tatăl său.

  2. Traumele din momentul concepției. Starea emoțională a părinților în momentul concepției reprezintă un alt factor ce poate influența dezvoltarea ulterioară a ființei nou-formate. Un copil conceput în urma unui viol, de exemplu, va purta în subconstient frica și revolta împotriva violenței, resimtite de mamă. Un copil în vârsta de 4 ani a fost adus cu autism. Din anamneză am aflat că fusese conceput în timpul unui viol, autismul său putând fi tradus ca un refuz de a comunica cu lumea pe care, prin trăirile mamei sale, a perceput-o violentă și ostilă. În cursul său George Vithoulkas spunea că pentru a avea un copil sănătos, în momentul concepției este necesara o stare emoțională caracterizată de sentimente pozitive, de iubire și dăruire deplina.

  3. Traumele din timpul vieții intrauterine nu sunt deloc neglijabile. Încă din momentul concepției a apărut o nouă ființă vie, capabilă să primească informații din mediul înconjurător. Toate acestea vor fi stocate în subconștient și vor influența comportamentul și trăirile ulterioare ale copilului și mai apoi adultului. O spaimă, o mare dezamăgire, o pierdere dureroasă resimțite de mamă vor influența negativ copilul. Dacă sarcina nu este dorită și părinții se gândesc (chiar si pentru o scurtă perioadă) să întrerupă sarcina, acest lucru va fi resimțit de către copil ca o agresiune și îl va marca pentru tot restul vieții dacă nu se intervine cu remediul homeopatic adecvat.

  4. Traumele din timpul nașterii. Nașterile prelungite, blocarea copilului în canalul de naștere, folosirea forcepsului, eventualele injecții aplicate cu această ocazie sunt percepute de copil tot ca o agresiune, putând genera sufocare, panică, frică de moarte ce pot persista ani de zile. Cine nu cunoaște exemple de copii veniți pe lume dintr-o naștere dificilă, prin cezariană sau cu ajutorul forcepsului, copii care luni în șir nu pot fi lasati nici o clipă singuri, sunt foarte agitați, în special noaptea, se trezesc terorizați, plâng, țipă și nu se pot liniști decât dacă se aprinde lumina și sunt luați în brațe de mama lor. Adesea nu e nevoie decât de o singură doză din remediul homeopat potrivit pentru a readuce liniștea în familia respectivă. Adesea separarea nou-născutului de ființa care l-a ocrotit și hrănit timp de nouă luni de zile poate genera sentimentul unui abandon, al unei mari singurătăți, ce se pot manifesta ani în șir.

  5. Traumele din timpul vieții postnatale sunt cele mai evidente. În timpul vieții ne confruntăm cu multiple experiențe dureroase care își pot pune amprenta asupra subconștientului nostru.

Acesta este motivul pentru care este de preferat ca persoanele care doresc să devină părinți sa urmeze un tratament homeopatic chiar înainte de concepția copilului. La nevoie, tratamentul poate fi continuat fără nici un fel de risc și pe perioada sarcinii, pentru a putea asigura micuțului un mediu armonios în care să crească în burtica mamei. Astfel îi asigurăm un start bun în viață, scutindu-l de urmările traumelor emoționale ale părinților săi anterioare concepției, din momentul concepției, din perioada sarcinii sau nașterii.

Marea majoritate a remediilor homeopate acționează asupra tuturor celor trei planuri ale organismului. Există însă remedii care acționează cu precădere asupra urmărilor traumelor emoționale, ștergând urmările negative ale acestora, reechilibrând energia vitală, redând libertatea ființei umane, pentru atingerea celor mai înalte idealuri ale existenței.

Dr. Mihaela Georgia Cîmpian

Bibliografie:
1. Vithoulkas, G., The Science of Homeopathy, B Jain Publishers Pvt.Ltd, 1997
2. Vithoulkas, G., The Essence of Materia Medica, B Jain Publishers Pvt.Ltd, 1995
3. Vithoulkas, G., Un nou model de vindecare pe cale naturală (A New Model for Health and Disease), Ed Polirom, 1999
4. Chappel, P., Vindecarea traumelor emoționale prin homeopatie, Ed. Teora, 1996