Marea incercare in zilele noastre o constituie depasirea gandirii pur materialiste pe care s-a cladit medicina alopata moderna. In ultimele decenii avalansa de descoperiri stiintifice a acoperit cumva umanismul medicinei. Din dorinta de cunoastere toate organele si tesuturile au fost disecate, studiate in amanunt. Am studiat celulele, apoi organitele celulare, am ajuns la molecule si la structuri din ce in ce mai mici. Descoperirile sunt foarte importante, dar din pacate, adancindu-ne in acest studiu, am pierdut vederea de ansamblu. Omul e mai mult decat o “suma” fizico-electro-chimica.
Cel mai important, dar, si mai dificil in acelasi timp, este sa schimbi viziunea medicului alopat. Medicul trebuie sa se transforme dintr-un analist intr-un filozof care sa perceapa lumea ca pe un tot, ca pe un intreg. Numai atunci el va putea intelege cat de mare este descoperirea lui Hahnemann.
In alopatie este ca pe campul de lupta. Ucizi dusmanul, dar cu pretul vietii propriilor soldati, caci un antibiotic, de exemplu, nu va actiona niciodata numai asupra microbului de care vrem sa scapam, ci si asupra tuturor celulelor organismului nostru, afectandu-le functionarea. In cazul homeoptiei conflictul este rezolvat pe cale pasnica.
Asa cum spuneam, cauza bolii trebuie cautata la nivel dinamic (energetic) si nu fizico-chimic. Boala nu este numai dereglarea functionala a unui organ sau a altuia, ci este in primul rand dereglarea fortei vitale raspunzatoare de functionarea intregului organism, caci omul este un intreg indivizibil, toate organele si sistemele sale fiind in permanenta interactiune. Scopul tratamentului homeopatic il constituie marirea potentialului sanatatii la omul bolnav.
Homeopatia este un sistem medical care nu numai ca accepta existenta puterii vindecatoare caracteristica naturii, dar se si bazeaza intru totul pe stimularea acesteia. Ideea este nu sa incerci sa fortezi sistemul cu tot felul de proceduri artificiale si medicamente chimice sintetice, ci cu blandete sa ajuti organismul sa se armonizeze cu el insusi si sa se vindece el insusi. Caci, asa cum spunea si Hipocrate: “natura vindeca, medicul asista.”
Nu exista boli izolate. Nu poate fi bolnav numai un singur organ, independent de celelalte. Un organ bolnav se afla intr-un organism dezechilibrat, iar rolul homeopatiei este de a stimula mecanismele de aparare ale intregului sistem, aprovizionandu-le cu resurse si energie. Nu se introduce nimic nenatural din afara, nimic nu este fortat, ci se actioneaza in acelasi sens cu forta vitala, cu Natura.
Am mentionat deja ca starea fortei vitale se exprima prin simptomele pe care le are pacientul la un moment dat. Pornind de la aceste simptome homeopatul administreaza substanta a carei frecventa de vibratie este cea mai apropiata de vibratia fortei vitale a pacientului. Cand campurile electromagnetice caracteristice pacientului si remediului vibreaza la unison apare un fenomen pe care fizicienii il numesc “rezonanta.” Rezultatul consta in cresterea campului electromagnetic al pacientului la aceeasi frecventa, lucru necesar pentru vindecarea completa. In cazul unei infectii, de exemplu, scopul homeopatiei nu este acela de a distruge bacteria, ci de a aduce organismul in starea in care nu mai exista conditii de multiplicare a ei. Altfel spus, rezultatul tratamentului homeopatic este scaderea receptivitatii organismului la boli.
Indicarea remediului corect, in doza corecta si in momentul cel mai potrivit este posibila numai daca se iau in considerare toate simptomele pe care le prezinta pacientul. Homeopatia nu ia in calcul numai simptomele fizice, asa cum se intampla, de regula, in cazul alopatiei. Pentru homeopati sunt importante toate modificarile care apar la diferitele nivele ale vietii pacientului – cum interactioneaza el cu cei din jurul lui, reactiile la schimbarile de mediu, de temperatura, preferintele sau din contra, aversiunile alimentare, activitatea sexuala, tulburarile de somn etc.
In fiecare stadiu al bolii pacientul necesita numai un singur remediu. Daca remediul corect nu este gasit, pacientul nu este vindecat complet, ci se obtine numai o ameliorare. In conformitate cu legea similitudinii (asemanarii simptomelor) medicamentul care nu acopera toate simptomele pacientului nu poate fi destul de eficient. Dar sunt multe cazuri dificile in care remediul similimum este greu de gasit, deoarece forta vitala nu este destul de puternica pentru a exprima un tablou clar al remediului de care are nevoie - deci nu se poate obtine vindecarea completa a pacientului. Insa prin ameliorari succesive se obtine o calitate a vietii pacientului mult mai buna pe toate planurile. Si la un moment dat, pe masura ce starea de sanatate se amelioreaza putin cate putin, forta vitala devine din ce in ce mai puternica, pana cand ne poate “spune” clar de ce remediu are nevoie si astfel urmeaza vindecarea.