Ca sa ne putem continua aceasta scurta introducere in homeopatie trebuie sa ne oprim putin asupra conceptului de “forta vitala” sau “energie vitala“ pe care l-am amintit anterior.
Vom incepe prin a spune ca fiecarui individ ii este caracteristica adaptarea. Dar ce se adapteaza de fapt la mediul inconjurator? Un corp lipsit de viata nu este capabil de adaptare, el se supune fara nici o rezistenta legilor entropiei (dezorganizarii). Capacitatea de adaptare la mediu este o caracteristica a organismelor vii si se datoreaza fortei vitale. Ce este aceasta ? Este “suflarea de viata” mentionata in Vechiul Testament chiar din primul capitol al Genezei…
Este o energie inteligenta care asigura unitatea si functionarea armonioasa a sistemului care este individul. Ea mentine echilibrul corpului, mintii si emotiilor noastre si controleaza capacitatea organismului de a se apara si vindeca. Chinezii o numesc qi, indienii ii spun prana, iar in homeopatie o numim forta vitala. Nu poate fi vazuta si cu toate ca doar putini dintre oamenii de stiinta o accepta, ea se manifesta pretutindeni. Este ca vantul pe care nu il putem vedea, ci doar il simtim si observam miscarea frunzelor sub actiunea lui. Fiecare dintre noi simtim in interior aceasta energie. Ea este aceea care face diferenta dintre un corp viu si unul lipsit de viata. Corpul fizic este instrumentul material al vietii, dar el nu poate fi conceput fara animarea pe care i-o da forta vitala. Fara ea organismul material nu este capabil de functionare, de senzatii, regenerare, reproducere sau autoaparare.
Vedem ca unii oameni sunt mai energici decat altii si fiecare dintre noi simtim modificarea energiei noastre de la o zi la alta sau chiar in decursul aceleiasi zile. Aceste modificari se pot datora dietei, somnului, factorilor fizici (o expunere neadecvata la frig sau la caldura prea mare), psihici (un efort intelectual sustinut), emotionali (decesul unei persoane dragi, o veste proasta, o bucurie foarte mare) si multor altor cauze. Dar, indiferent de cauza, ceea ce simtim noi este, de fapt, fluxul si refluxul fortei vitale.
Despre sanatate si boala putem vorbi doar referindu-ne la un organism viu. Forta vitala mentine organismul in echilibru energetic, construind bariere succesive in calea factorilor perturbatori ce tind sa produca dezorganizarea sistemului integrat care este fiinta umana. Modificarea parametrilor fortei vitale in sens negativ produce boala, iar in sens pozitiv, produce sanatatea. Factorii care perturba forta vitala sunt variati, ei putand actiona atat din interior, cat si din exterior. Modificarea fortei vitale inspre boala se traduce prin diferite simptome, la unul sau mai multe dintre cele trei nivele ale fiintei umane: nivelul fizic, emotional si mental-spiritual. Asa cum spuneam, simptomele in sine nu trebuie privite ca un rau ce trebuie suprimat (inabusit) cu medicamente chimice, ci ca un semn ca forta vitala lupta sa mentina organismul in echilibru energetic si ca eforturile ei trebuie sustinute cu metode conforme legilor naturii. Si cea mai eficienta si mai corecta metoda de tratament este stimularea fortei vitale, adica marirea potentialului de sanatate la omul bolnav.
Dar haideti sa ne aplecam putin asupra modului in care privesc homeopatii boala.